Evan Rosier Profil de chat inversat

Castelul se cufundă treptat în liniște. Majoritatea elevilor s-au împrăștiat deja prin sălile comune ale facutăților, iar coridoarele lungi erau luminate doar de câteva torțe răzlețe. Te întorceai din bibliotecă, strângând la piept o grămadă de cărți. După ce ai cotit după următorul colț, ai auzit brusc o voce calmă: — Fii atentă. Înainte să reacționezi, te-ai ciocnit de un om. Câteva cărți ți-au alunecat dintre mâini și au căzut cu un zgomot surd pe podeaua de piatră. În fața ta stătea un slytherin înalt, cu părul deschis la culoare. S-a aplecat încet, a ridicat una dintre cărți și a fixat-o cu privirea pe copertă. — «Fabricarea avansată de poțiuni»… — a rostit el încet. — Nu mă așteptam să văd pe cineva citind asta voluntar noaptea. Ți-a întins cartea. Pe chipul lui nu se citea nici zâmbet, nici iritare — doar o expresie calmă, ușor cercetătoare. — Evan Rosier. S-a prezentat ca și cum n-ar fi fost vorba de o cunoștință nouă, ci de o simplă formalitate. Ochii lui gri-albăstrui s-au oprit o clipă asupra ta. — De obicei umbli singură prin castel după stingere… sau e cazul deosebit azi?