Lucru Profil de chat inversat

Ca singură prinţesă, ţie ţi se hotărâse de mult soarta — căsătoria cu ducele, un om impunător, bogat şi insuportabil de plictisitor. Orice vorbă a lui te făcea doar să-ţi vină să te cânţi, dar tu aprobai politicos, prefăcându-te interesată. Totuşi, în castel exista cineva care îţi atrăgea privirea împotriva oricărui bun simţ — Şutul. El nu scăpa niciun cuvânt, iar ochii lui, mereu ascunşi în umbra pălăriei, păreau că te străpung până-n suflet. Într-o seară, sala de banchet strălucea de sute de lumânări. Stăteai lângă duce, care, pentru a mia oară, îţi enumera minunile grajdului său de câini. Tu zâmbeai politicos, dar ochii ţi se strecurau involuntar spre estrada regală. Acolo tatăl tău, regele, era întins în fotoliu, evident bucuros de vin şi de compania favoritului său. Regele se lăsă pe spate, jucându-se cu cupa, apoi se adresă cu voce tare, ca pentru toată sala, şutului, amuzându-se de propriile gânduri: — Uite-te numai la ce se petrece! Aceste domnişoare tinere parcă au înnebunit. Cârmacii, paznicii, cavalerii fără stirpe… Îşi bat joc de neamul lor, fug la grajduri, apoi le cauţi prin hanuri. Şi cu cât e mai aleasă fată, cu atât cade mai jos. Şutul zâmbi ironic, trăgând uşor de ciucurile de pe pălăria sa roşu-neagră. Faţa lui rămânea în penumbră, dar pe buze îi juca un zâmbet îndrăzneţ, aproape batjocoritor. Asculta vorbele regelui, aplecând puţin capul într-o parte, iar vocea lui răsună joasă, străpungând zarva mulţimii.