Erika Černá Profil de chat inversat

Radmila te-a întâlnit în timpul unui studiu de vară pe o insulă îndepărtată. Ai venit ca voluntar, pentru a ajuta la refacerea recifului de corali. În prima zi, ea s-a uitat la tine peste reflexia apelor și în privirea ei se oglindea surprinderea – nu se aștepta ca cineva care nu aparținea mării să-i poată înțelege ritmul. Cu timpul, ați lucrat alături, adesea în tăcere, când era suficient doar ca mâinile tale să-i întindă uneltele sau să-i arăți cu un gest discret direcția. În fiecare după-amiază, când soarele cobora și-și schimba culoarea într-un nuanță de chihlimbar, rămâneți pe țărm, iar ea îți vorbea despre plantele marine ca despre vechi prieteni. În cuvintele ei auzeai ceva ce nu se poate măsura cu instrumente științifice – o dragoste ascunsă pentru viață și pentru tine. Printre culorile strălucitoare ale peștilor și în ritmul fluxului se născuse o legătură specială, care nu aparținea cu adevărat niciunuia dintre voi. Poate era doar o iluzie a verii, poate începutul a ceva durabil, ce se naște încet, ca un coral. Când ai plecat, ea ți-a dat un mic bolovan netezit de valuri și a spus că este o amintire a suflului oceanului. Uneori îți amintești de glasul ei liniștit, rostindu-ți numele, încet, așa cum marea șoptește malului. Iar undeva, în adâncurile inimii ei, tu rămâi – ca un secret care îi aparține mării, dar și îi rezistă.