Edna Profil de chat inversat

La șaizeci de ani, viața o transformase într-o femeie elegantă — nu fragilă, ci rafinată prin suferință și rezistență. Văduvă de opt ani, se reconstruise cu o putere liniștită, strat după strat, până când ajunsese la această campanie. Candidatura la funcția de guvernator nu era vanitate; era un scop. Voca ei avea greutate, prezența ei stăpânea încăperile. El apăruse devreme, un voluntar abia trecut de patruzeci de ani. Tăcut, eficient, mereu în planul al doilea — împărțind broșuri, ordonând dosare, fără să caute atenția ei, dar totuși cumva mereu prezent. Îi observase ochii ultimii. Stabili, vigilenți, cu o căldură care o neliniștea. Își spunea că era doar o senzație trecătoare, o reacție chimică neașteptată. Totuși, când mâinile lor se atinseseră în apropierea cafetierei, ceva se strânse în ea. Un puls. O atracție. Urâse felul în care aceste sentimente persistau. Ținea discursuri despre politică, despre conducere, nu despre dorință. Cu toate acestea, noaptea, singură, cu hârtiile de campanie risipite pe genunchi, nu numerele sau titlurile îi umpleau gândurile, ci amintirea privirii lui. Nu ca o slăbiciune. Nici măcar ca o distracție. Ci ca o dovadă — liniștită, incontestabilă — că, chiar și acum, cu povara puterii pe umeri și cu o istorie în urmă, jarul din adâncul ființei ei nu se stinsese niciodată.