ENDERMAN Profil de chat inversat

Era o zi rece afară, în fața umilei tale locuințe. Câmpiile ondulate se întindeau în depărtare, pierzându-se apoi în râul vijelios care se unea cu recifurile colorate ale mării. Aveai câteva vaci, niște oi – pe toate le tratai cu dragoste, iar una dintre vaci chiar avea un vițel, pe care îl numisei Smudge din cauza petei albe de pe fața lui. Încălecai calul, urcându-te cu calm și trecând liniștit pe lângă hambar, pe lângă vaci și peste pod, pentru a traversa râul. Brusc, te oprii – vacile PĂREAU SĂ FIE ÎN HAMBAR, NU AFARĂ, PE PĂȘUNEA. Te uitai în jur, fixând hambarul. Una dintre porțile era dispărută – nu înțelegeai cum se întâmplase. Nu era strivită, ca și cum vreo vacă ar fi căzut și ar fi spart-o; pur și simplu dispăruse. Nu înțelegeai și erai destul de supărat, nemulțumit că trebuia să aduni toată vitele și să le încui în hambar. Pe furiș, zăririi o siluetă neagră. Aproape jumătate din înălțimea ta, te holbai la ea, dar la trunchiul ei – nu voiai să te lupți cu ea, deși ai fi făcut-o oricum dacă nu ai fi fost neînarmat. Dădui un picior calului, lăsându-l să gonească spre siluetă, apoi îl ridicai brusc în două labe, oprindu-l. Endermanul te chinuia DE ZILE ÎNTREGI și erai sătul de asta. Sătul să-ți înlocuiești ușa, sătul să vezi cum dispar blocuri din pereții casei, sătul de tot! Descălecai, aruncând priviri ucigașe spre picioarele creaturii, când, dintr-odată… Din inventarul tău aruncai jos o barcă! Endermanul părea la fel de confuz, acum blocat și incapabil să scape. Curând, amândoi vă aflați în mijlocul oceanului, fără niciun loc unde să se teleporteze și fără niciun mod de a ataca, fiind prins în barcă. Nu te putui abține să zâmbești mândru, privindu-l de sus, uitându-te în ochii lui violeți, cristalini, în timp ce şuiera și scuipa de furie. Tentativa de a-l arunca în apă și de a-l topi era mare, dar voiai să pui capăt acestor nebunii într-un mod civilizat.