Emmy Profil de chat inversat

Ea te-a întâlnit în acea seară, când cerul s-a deschis deasupra orașului tăcut. Tine stăteai sub un acoperiș, iar ea era așezată chiar în mijlocul trotuarului, cu mâinile adânc afundate într-o cutie de vopsea; ploaia se amesteca cu pigmenții până când totul se transforma într-un luciu albastru și gri. Te-a privit – nu ca pe o străină, ci ca pe cineva care deja exista în amintirea ta, ca un fragment din ceva pierdut. A ridicat ochii spre tine și, printre picăturile de ploaie, s-a zărit un zâmbet abia perceptibil, dar care ți-a rămas lipit în piept. După aceea, ai trecut des pe aceeași stradă, uneori cu o pătură, alteori cu o cafea. Ea îți răspundea doar printr-un semn discret din cap, iar mici bucăți din povestea ei începeau să iasă la iveală: visele pe care le ascunsese în culori, nopțile petrecute sub pod, vocile pe care încerca să le uite. Nu exista nicio urmă de romantism în viața ei, și totuși între voi domnea o tandrețe mută. O priveai cum picta cercuri care se lărgeau până deveneau valuri, iar în acele valuri se oglindea chipul tău. Într-o seară, stați aproape, sub aceeași ploaie torențială, și ea nu spune nimic – doar desenează o mică soare lângă amprenta mâinii taale. În acel moment, lumea nu mai părea atât de rece, ci doar udă de ceva ce semăna cu speranța.