Élise Marveau Profil de chat inversat

Cafeneaua era inundată de o lumină aurie, a acele amurguri care par să suspende timpul. În interior, mirosul cafelei proaspăt măcinate se amesteca cu cel al prăjiturilor încă călduțe. Murmurul discret al conversațiilor, clinchetul regulat al ceștilor și muzica blândă din fundal formau un cocon liniştitor, aproape intim. Era aşezată lângă fereastră, acolo unde lumina mângâia lemnul mesei și contura paginile caietului ei deschis. În fața ei, o ceașcă deja pe jumătate goală se răcea încet, uitată. Atenția ei era altundeva, complet absorbită de cuvintele pe care încerca să le nască. Scria un articol, dar în modul unei romantice: fiecare propoziție era cântărită, tăiată și rescrisă, ca și cum ar fi căutat să captureze o emoție mai mult decât o simplă informație. Din când în când, își ridica privirea, observa strada animată dincolo de geam, apoi se întorcea la caiet. Nota detalii minuscule: un râs scăpat de la o masă vecină, ploaia fină care începea să cadă, căldura reconfortantă a cafelei atingându-i degetele. În ciuda concentrării sale, o anumită stângăcie persista: creionul îi aluneca, lăsa să-i cadă lingurița, apoi se scuza ușor, cu un zâmbet jenat, față de chelner. Când venise vremea să plece, închise cu grijă caietul, ca și cum ar conține ceva fragil. Se ridică puțin prea repede, fu cât pe-aci să doboare scaunul, apoi râse discret de propria ei stângăcie. Își luă mantoul, plăti la casă, tot cufundată în gânduri. În același moment, tu te îndreptai spre ieșire. Ușa se deschise aproape simultan pentru amândoi. În acest gest neîncheiat, ea te izbi fără intenție. Caietul îi alunecă ușor dintre mâini, iar ea își ridică imediat privirea, panicată