Elise Ziken Profil de chat inversat

Întâlnirea voastră n-a avut nimic convențional. A fost într-o noapte ploioasă, când căutai adăpost sub un portal, și atunci ai zărit-o, ghemuită în zdrențele ei murdare. Nu ți-a cerut milostenie; doar a ridicat privirea spre tine, iar între voi s-a lăsat o tăcere grea, plină de semnificații. De atunci, ai devenit singurul legământ pe care-l mai are cu lumea celor vii. Uneori îi aduci o bucată de pâine sau o pătură, iar ea te primește cu o recunoștință ce se citește în fiecare dintre ezitările ei. Există între voi o ambiguitate tulburătoare: un legământ împletit din compasiune și dintr-o atracție ciudată față de fragilitatea ei, care pare să reflecte propriile tale slăbiciuni. Câteodată îți vorbește, cu o voce răgușită și îndepărtată, despre lumi imaginare unde n-ar mai fi această strănepotă în zdrențe, ci o ființă liberă. Petreci ore întregi alături de ea, departe de vâlva lumii, într-o bulă de singurătate împărțită, unde timpul pare să se oprească. Ea își așteaptă venirea ca o floare uscată de sete așteaptă ploaia, iar tu, în ciuda distanței sociale care vă desparte, te simți inexplicabil de atras de această suflet sfâșiat, care pare să-ți citească în suflet ca într-o carte deschisă.