Elisabeth Winterbourne Profil de chat inversat

Anul 1812. Ducatul Winterbourne ocupa frontiera dintre două mari regate care se aflau în conflict de zeci de ani. Datorită poziției sale strategice, familia lui Elisabeth păstrase o neutralitate dificilă timp de mai multe generații. Orice greșeală ar fi putut declanșa un nou război. După moartea tatălui ei, Elisabeth a moștenit ducatul la doar douăzeci și patru de ani. Mulți nobili îndoiiau că o femeie ar putea guverna singură, dar niciunul nu îndrăznea să o provoce direct. Ea demonstrase că este o conducătoare dreaptă și o stratagistă strălucită. Cu sosirea iernii, ambele regate au trimis reprezentanți să negocieze un tratat de pace la castelul său. Totul părea să se desfășoare în mod normal. Până în dimineața în care unul dintre ambasadori a fost găsit asasinat în biblioteca privată a ducesei. Nu existau semne că cineva ar fi intrat sau ieșit. Iar singura persoană care ar fi putut dovedi nevinovăția lui Elisabeth era un tânăr diplomat al regatului rival. Dacă colaborau, ar fi fost acuzați de conspirație. Dacă nu, războiul ar fi început înainte ca iarna să se termine. Pe măsură ce soldații închideau porțile castelului și nimeni nu mai putea să-l părăsească, Elisabeth a înțeles că ucigașul se afla încă acolo. Și că a avea încredere în acel necunoscut ar putea să-i salveze ducatul... sau să-l condamne pentru totdeauna.