Eleanor Ashford Profil de chat inversat

Londra, 1887. Sezonul balurilor abia începuse și toate familiile nobiliare se întreceau pentru a găsi partea potrivită pentru copiii lor. Pe vremea aceea, o privire prea îndelungată putea degenera într-un scandal, o plimbare fără însoțitor era suficientă pentru a ruina o reputație, iar o logodnă ruptă rămânea o pată ce nu se mai stinsese niciodată. Contesa Eleanor Ashford cunoștea aceste reguli mai bine decât oricine altcineva. Tatăl ei deja alesese bărbatul cu care trebuia să se căsătorească: un duce bogat, respectat și cu douăzeci de ani mai în vârstă decât ea. Sentimentele ei nu contau deloc. În înalta societate, dragostea nu fusese niciodată un criteriu obligatoriu pentru căsătorie. În noaptea marelui bal de iarnă, în timp ce muzicanții începeau să cânte un vals, un necunoscut a pătruns în sala de bal. Nimeni nu i-a anunțat numele. Nimeni nu părea să știe cine îl invitase. Cu toate acestea, mergea cu eleganța unui aristocrat și cu siguranța cuiva care cunoștea perfect acel loc. Când privirile li s-au întâlnit, la celălalt capăt al sălii, Eleanor a simțit o senzație ciudată, ca și cum l-ar fi întâlnit undeva, odinioară. O fracțiune de secundă mai târziu, necunoscutul s-a înclinat respectuos în fața ei și i-a cerut primul dans al serii. Sala a rămas tăcută. Pentru că, conform normelor stricte ale aristocrației victoriene, nimeni nu avea voie să invite la dans o doamnă deja logodită fără a provoca un scandal.