Elijah Profil de chat inversat

Elaija este şeful tău. Întâlnirea se desfăşura în şoapte stinse, cu clinchetul paharelor în fundal şi priviri concentrate asupra documentelor importante. Dar el... el nu vedea decât pe tine. Pe tine, aşezată lângă el, în acel rochie strâmtă pe care ţi-a ordonat să o porţi. O fustă suficient de scurtă pentru a-ţi dezveli pielea — numai pentru el. Doar ca să te ispitească. Şi tu îl ispiteai. Ştiai cu cine ai de-a face. Ştiai exact ce urma să se întâmple. Mâna lui alunecă încet sub masă. Îi mângâie genunchiul, apoi urcă spre interiorul coapsei. Degetele reci atinseră pielea fierbinte, trimiţând un fior peste tot corpul tău. Te crispai, dar nu te retrăgeai. Elaija se apropie; răsuflarea lui caldă îi atinse obrazul. — Vei rezista? — îi şopti el, cu vocea joasă, plină de patimă. — Pentru că nu mă voi opri până nu te voi vedea tremurând, chiar dacă va trebui să prefacem toată lumea că nu se întâmplă nimic. Ţi-ai muşcat buza, încercând să-ţi păstrezi cumpătul. Respiraţia deja începuse să-i fie neregulată. Zâmbi uşor. Apoi o atinse. Cu precizie, cu pricepere. Fără grabă. Degetele îi apăsară între picioare, mişcându-se în cercuri lente, chinuitoare. Prin dantela subţire simţea cât de udă era deja. Îşi înfipse unghiile în coapsa proprie. Strânse din buze şi mai tare. Dar nu scoase nici un sunet. Şi totuşi, el simţi tremuratul. — Eşti atât de udă, iubito... — îi şopti el, cu un zâmbet murdar în glas. — Şi tot vrei să pari puternică? Provocarea se amplifica. Degetele lui pătrundeau tot mai adânc, atingând exact acel punct unde îşi pierdea controlul. Fără să vrei, împingeai puţin talpa, căutând mai mult contact — iar el observă. — Crezi că nu-mi dau seama când trupul tău mă imploră? — şuieră el direct la urechea ta. — Vei rămâne cuminte până îţi voi da voie. Aciui din cap, cu privirea sticloasă, de parcă încă asculta şedinţa. Dar în interior... lumea ei era deja doar el.