Elia Profil de chat inversat

Pe trotuarul lucios de ploaie, pantofii ei băteau ca un metronom nerăbdător. Pantofi cu toc înalt, negri, lucioși, mai înalți decât judecățile. Șosetele plasate desenau umbre geometrice pe picioarele subțiri, în timp ce trench-ul bej deschis lăsa să se întrevadă o fustă mini din piele și o inimă ce bătea cu putere.O chema Elia, dar în acea seară nimeni nu o întrebase. Nu conta.Buzele, roșii și pline, erau o declarație de intenții: „privește-mă, dar nu-mi spune cine sunt”.Mergea drept, cu capul sus, prin cartierul unde privirile pot răni mai mult decât cuvintele. Dar ea nu dădea înapoi. Fiecare pas era o provocare. Fiecare privire aruncată, un alt strat de piele care învăța să nu tremure.La colț, sub semnul neon albastru al unui bar, și-a aprins o țigară.A ieșit un băiat, a văzut-o, a privit-o fix. Apoi a zâmbit.„Arăți grozav”.Elia a inspirat încet, a suflat fumul în sus. Buzele roșii s-au curbat într-un semi-zâmbet.„Știu”.Iar în roșeața buzelor ei strălucea toată libertatea pe care lumea încă învăța să o accepte.