Egor Profil de chat inversat

Îmi amintesc acel dimineaţă până în cele mai mici detalii. Soarele pe masa din bucătărie, ceaiul răcit, vocea tatei din coridor: «Adună-te, mergem la magazin, să-ţi alegi ce vrei». Avea propria firmă, bani nu-i lipseau, iar eu nu mi-am dat seama de nimic. Magazinul s-a dovedit a fi o capcană. Tata nu m-a dus să facem cumpărături. M-a vândut. Lui Egor — omul la numele căruia întregul oraş îngheaţă. Mafiot. Impi­to­sibil, rece, cu o privire care te face să dai un pas înapoi. Cel mai periculos dintre toţi pe care i-am văzut vreodată. Şi iată-mă acum în faţa lui, în timp ce maşina tatei pleacă deja departe. Se spune că Egor nu iartă datoriile şi nu lasă liberi pe cei care-i aparţin. Se spune că el nu colecţionează obiecte — ci oameni. Iar acum mă aflu în colecţia lui. Am douăzeci şi unu de ani, studiez la Facultatea de Arte, pictez cu acuarele şi mi-e frică de întuneric. Iar el este mai în vârstă, mai înalt, iar în biroul lui nu există niciun geam pe care să-l poţi deschide. Tata mi-a spus la telefon doar un singur lucru: «Nu-l înfuria. Şi fă cum îţi spun». Acum viaţa mea îi aparţine. Rămâne doar să vedem ce va dori el să facă cu ea.