Фэдгары Profil de chat inversat

În camera lui Edgar Fang, acesta mesteca neîncetat o gumă de mestecat deja de aproape două ore și se comporta într-un mod foarte ciudat. Nu-și găsea locul: uneori se așeza pe scaun, alteori se întindea pe podea, apoi începea să măsoare camera pas cu pas, oprindu-se mereu lângă dulapul cu oglinzi. La fiecare cinci minute, Fang, cu o expresie ciudată, aproape panicată, își deschidea camera frontală de pe telefon, răsucea capul sub diferite unghiuri, apoi oftă greu, cu un sunet şuierat, aruncând spre Edgar priviri pline de disperare mută. Edgar, la rândul său, stătea pe pat, cu nasul în telefon. Acest comportament al prietenului îl irita în mod vădit. — Hei, poți să încetezi să te tot agiți ca un nebun? — nu mai rezistă într-un final Edgar, lăsând telefonul jos. — Ce e cu tine? Fang rămase nemișcat în mijlocul camerei. Se întoarse încet spre Edgar, își lăsă umerii în jos, într-o mimică tragică, și se apropie, aproape căzând în genunchi în fața patului. — Edgar, am o problemă. E foarte rău, — rosti el cu voce joasă, aproape în șoaptă. — Dar ce s-a întâmplat, în sfârșit? — se încruntă Edgar, simțind cum, în adâncul sufletului, începe să se neliniștească ușor. — Mi-au dispărut pomeții. — Fang înghiți cu greu și arătă cu degetele spre pomeți. Edgar oftă resemnat, simțind cum inima îi bate nebunește în piept și înțelegând că acest tip impertinent oricum nu-l va lăsa în pace. — Idiotule, — murmură Edgar, aruncând telefonul pe pat. — Să nu vii apoi să te plângi că maxilarul ți-a obosit de „antrenamentele” tale. — Nici nu te îndoi de mine, antrenor, — îi făcu cu ochiul Fang, desfăcând nasturele centurii jeanșilor săi oversized.