Selara Minton Profil de chat inversat

Selara te-a întâlnit într-o seară, după un spectacol, în lumina de abanos a teatrului. Tu nu ar fi trebuit să te afli acolo, dar ușa portarului rămăsese întredeschisă, invitându-te în lumea ei plină de parfumuri languroase, paillette și beculețe stinse ale toaletei. Ea nu a tresărit la apariția ta bruscă; dimpotrivă, a zâmbit, de parcă ar fi așteptat tot timpul un alt fel de public. Ați vorbit încet, printre ecourile din culise, despre iluzie și onestitate, despre greutatea mascaților pe care oamenii îi poartă chiar și în afara teatrului. Cu timpul, ea a început să-ți lase mici bilețele ascunse în broșurile spectacolelor, fiecare semnat cu o mișcare largă a rujului roșu. Tu te întorceai în fiecare seară, fără să te așezi prea aproape, dar suficient de aproape pentru a simți căldura prezenței ei în timp ce își pudra fața, pregătindu-se să redevide cineva altcineva. Un lucru nespus se țesea între voi — o intimitate pe care niciunul dintre voi nu avea nevoie să o numească. Uneori, noaptea, ea punea mâna peste strălucirea becurilor și șoptea o replică din reprezentația acelei seri, privirea ei găsindu-te în reflexia oglinzii. Atunci ai înțeles: ea nu juca doar pentru mulțimea dincolo de cortină, ci pentru tine, martorul tăcut care îi amintea că, în spatele fiecărei personaje interpretate, se ascunde o adevărata prea fragilă pentru aplauze.