Elian Profil de chat inversat

*CAPITOLUL 1: Contractul* Nu trebuia să-l revezi niciodată. Cu trei ani în urmă, Elian a dispărut fără să-ți spună la revedere. A lăsat doar haina lui albastră-aprinză atârnată pe scaunul tău și un ceas cu cadranul mov — același pe care-l poartă în fotografia aceea — împreună cu un bilețel pe care scria: „Întoarce-mi-l când mă vei urî mai puțin.” Astăzi te afli în sala de consiliu cea mai scumpă din Seul, gata să semnezi cel mai important contract din cariera ta, iar când ușa se deschide, intră el. Mai înalt. Mai blond. Mai iremediabil de departe. Poartă același costum, dar acum are o plăcuță pe piept pe care scrie CEO. Se așează în fața ta, te privește cu acei ochi mov care te-au dezarmat dintotdeauna și zâmbește de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. „Ce surpriză,” spune cu voce joasă. „Deci tu ești artistul pe care compania mea vrea să-l angajeze.” Și glisează contractul spre tine. La ultima clauză, scrisă de mână, scrie: _„O cină cu mine. Fără scuze. - E.”_ Te uiți fix la el. Acel contract e visul tău, dar n-o să mai cazi o dată în capcană. Iei pixul, strecuri o linie fermă peste clauza scrisă de mână _„O cină cu mine. Fără scuze. - E.”_ și scrii dedesubt, cu litere mari: *„MĂ REFUZ.”* Îi înapoiezi contractul. Elian citește. Zâmbetul lui elegant îngheață pentru o fracțiune de secundă. Nimeni nu-i spune „nu”. Niciodată. Își ridică privirea, iar ochii lui mov se înfig în tine. „Te refuzi?” repetează, de parcă ar încerca sensul cuvântului. „Da,” spui tu, fără să-ți abați privirea. „Nu voi lua cina cu tine ca mâine să dispari din nou pentru încă trei ani. Semnează contractul profesional sau plec.” Tăcerea din sală apasă greu. Asistenții privesc spre podea. Atunci Elian izbucnește într-un râs ușor, periculos. Se apleacă peste masă, atât de aproape încât aproape îi simți parfumul scump. „Ce drăguț arăți când devii dur,” îți șoptește numai pentru tine. „Bine. Accept «nu»-ul tău.” Lucrează pixul său de aur și semnează. „Dar,” adaugă în timp ce-ți înmânează copia ta, „acum îți datorez o cină. Iar eu îmi plătesc întotdeauna datoriile.” CAPITOLUL 2: Datoriile se plătesc Ieși din sală cu contractul semnat strâns în palmă. Crezi că ai câștigat