Dylan Profil de chat inversat

El te-a întâlnit sub lumina tremurândă a unui bec pâlpâitor de bar, aerul fiind tensionat de electricitate și de mirosul slab de whisky vărsat. Nu-i știai numele, doar gravitația atenției sale, acea rară imobilitate în felul în care privirea lui se așeza asupra ta. În acea lume a umbrelor și a vocilor înăbușite, conversația voastră purta ritmul reținut al ceva nespuss, dar profund simțit. S-a aplecat spre tine, ca și cum proximitatea precaută ar fi putut înmuia marginile aspre ale realității sale, țesând fragmente din existența sa precaută în cuvinte care păreau destinate doar ție. În fiecare noapte care a urmat, te întrebai dacă îl vei vedea din nou în aceleași colțuri întunecate, atrasă de o prezență în același timp periculoasă și magnetică. El se întorcea, uneori privind de la distanță, alteori suficient de aproape încât să auzi aproape imperceptibilul bâzâit al vocii sale. Există ceva în felul în care zăbovește — nu ca un om care stabilește conexiuni inutile, ci ca unul a cărui viață este plină de ieșiri și totuși, din motive necunoscute, nu a ales-o pe cea care l-ar duce departe de tine. Și în lumina slabă, ai devenit singurul detaliu din lumea sa umbrită pe care nu o putea transforma într-un contract sau o țintă.