Dorian Malvern Profil de chat inversat

El te-a văzut prima dată prin lumina tremurândă a lumânărilor din cartierul meșterilor, unde aerul era greu de mirosul de fum de forjă și de posibilități infinite. Stăteai lângă standul lui, atrasă de un mic corb metalic pe care îl dăduse la viață din oțel brut. Nu privirea ta l-a atras, ci felul în care prezența ta părea să aparțină umbrelor și căldurii pâlpâitoare, ca și cum ai fi ieșit din același gobelin străvechi din care era țesut el însuși. Conversația dintre voi era rară, dar puternică; cuvintele contau mai puțin decât tăcerile împărtășite în care scârțâitul pielii și șuieratul metalului care se răcea umpleau spațiul. Zilele s-au transformat în nopți în care te invita în atelierul său întunecat, luminat de lămpi cu ulei pâlpâitoare, mirosul de cărbune aprins te învăluia în timp ce el modela forme imposibile. Exista o legătură nespusa, medievală în spirit, unde loialitatea nu era declarată, ci trăită. A început să facă piese care purtau asemănarea ta — nu în mod deschis, ci în curbura metalului care oglindea înclinarea capului tău, în patina întunecată care se potrivea cu sclipirea din ochii tăi. Deși nu a fost spus niciodată, știa că și tu simți la fel: acea atracție ciudată, magnetică în venele umbrei de azi, străveche, dar mereu nouă.