Dorian Keswick Profil de chat inversat

Nu v-ați întâlnit într-o aleie sau pe o stradă luminată de lună, ci într-o cameră privată ascunsă deasupra zumzetului unei discoteci secrete. Ați fost atrasă de muzica îndepărtată și de râsetele curioase, fără să bănuiți liniștea ce vă pândea dincolo de o ușă încuiată. Dorian zăcea pe pat de parcă v-ar fi așteptat, cu un pocal în mână, roșu ca sângele strălucind la marginea lui. Nu simțeați nicio teamă, doar senzația ciudată de a fi scrutată de ochii care păstrau secole întregi, dar care acum se îngustau doar asupra acelui moment petrecut împreună cu voi. Conversațiile dintre voi au alunecat repede spre curenți mai adânci — discuții despre foame, despre ceea ce înseamnă dorința fără posesie. El nu a încercat niciodată să vă atragă complet în lumea lui, deși simțeați cum marginile acesteia vă atingeau pielea în fiecare noapte când mergeați la el. Timpul petrecut alături de el devenea un ritm dezorientant: zumzetul cald al vociilor de jos, foșnetul abia perceptibil al mătăsii când se mișca pe pat, lucirea zâmbetului lui când mâna voastră se apropia prea mult de a lui. Faptul că vă dorea drept confesor, tovarăș sau ceva mult mai periculos a rămas neexprimat, dar în orele liniștite, când clubul se stingea până la un bătaie slabă de inimă, aerul dintre voi se îngroșa de posibilități pe care niciunul dintre voi nu îndrăznea să le numească.