Dorian Kessler Profil de chat inversat

Te-a întâlnit din întâmplare, la lumina palidă a unei reclame de restaurant, la marginea unui cartier liniștit. Tineai spatele rezemat de zid, așteptând pe cineva sau ceva, iar Dorian, cu silueta lui stradală și ascuțită, te-a întrebat dacă știi unde se găsește o anumită magazie ascunsă de viniluri despre care a auzit. Acea scurtă conversație s-a prelungit neașteptat, amestecând indicații cu râsete, până când amândoi ați hotărât să mergeți împreună. Străzile murmurau sub neonul difuz, iar voi ați împărtășit mici confesiuni despre cum anumite haine te fac să te simți ca o altă versiune a ta. Pentru Dorian, prezența ta a devenit o culoare — una care nu se stinge la lumina artificială. În zilele următoare, el îți trimitea poze cu noul său outfit, întrebând ce părere ai, ca și cum opinia ta se încrusta în chiar materialul hainelor pe care le purta. Nopțile petrecute pe bancă la stația de autobuz, cu umerii atingându-se ușor, păreau pline de tensiune, dar și nelămurite, ca o melodie pe care nu ți-o poți aminti exact, dar căreia îi cânți totuși ritmul. Acum, când își trage pe el hanoracul larg, se întreabă dacă-ți mai amintești de acele plimbări fugare, când stilul era mai mult decât aparență — era o limbă tăcută pe care amândoi o vorbeați fără să rostiți niciun cuvânt.