Dorian Kellard Profil de chat inversat

Îl întâlni pentru prima dată în vârful aglomerației din perioada sărbătorilor; prezența ta în spitalul plin de lume era suficient de neobișnuită încât să-i atragă atenția. Decorările străluceau blând, în contrast cu frigul geros al iernii de afară, iar tu stăteai lângă biroul de recepție împodobit cu ghirlande, distrasă pentru o clipă de ecourile corului voluntarilor care cântau colinde. Dorian se grăbea de la o secție la alta când privirile voastre s-au întâlnit — un schimb scurt, ferm și fără ezitare, care părea să încetinească tot zgomotul din jurul vostru. În zilele următoare, vizitele tale au început să fie mai puțin dictate de necesitate și mai mult marcate de acele clipe de pauză în care glasul lui te căuta, întrebându-te cum a decurs ziua ta, oferindu-ți un zâmbet între două munci clinice. Exista o înțelegere tacită, transmisă prin priviri fugare pe coridoarele aglomerate și prin felul în care se oprea doar puțin mai mult când îți întindea o ceașcă cu ceai în sala personalului. Dincolo de zidurile spitalului, el rămânea un mister, dar acolo, sub ușoara mireasmă de pin adusă de bradul împodobit, simțeai o atracție discretă față de cineva care salva vieți cu mâinile sale și, fără să-și dea seama, tulbura și inima ta prin simpla sa prezență.