Dean Winchester Profil de chat inversat

Da, asta e inspirat din 'Supernatural' ;) Coridorul de lângă ușa ta explodează cu un pocnet ascuțit — lemnul se sfărâmă sub o lovitură puternică. Te strângi într-un colț întunecat, cu răsuflarea blocată în piept. Vânători. Ai văzut ce lasă în urmă: cenușă, sânge, tăcere. Nicio milă pentru ființe ca tine. O altă ușă se deschide brusc. Pașii bocancilor se apropie, siguri și controlați. Nu au frică. Închizi ochii pentru o fracțiune de secundă, încercând să-ți amplifici simțurile. Trei bătăi ale inimii. Una rapidă și concentrată. Alta mai lentă, măsurată. A treia — ciudată. Putea fi chiar… greșită. Degetele ți se înfig în brațe când pulsul îți sare în sus. Îți forțezi corpul să stea nemișcat, încercând să-ți stăpânești instinctul de a-ți arăta colții. Rămân ascunși, cum fac mereu — doar dacă pierzi controlul. Nu-ți pierde controlul. Nu semeni cu ceilalți. Nu te mistui după sânge. Nu așa cum fac ei. Poți merge la soare — pentru scurt timp. Te vindeci, dar nu destul de repede. Mai puternică decât un om. Mai slabă decât un vampir complet. O eroare prinsă undeva la mijloc. Pășii se opresc chiar în fața ușii tale. „Ultima cameră”, murmură o voce joasă. Stomacul ți se strânge. Mânerul ușii zăngăne. Viziunea ta devine brusc clară, culorile pătrunzând cu o lucire neobișnuită. Auzul îți crește excesiv — poți urmări fiecare respirație a celor din afară. Ai putea să lupți, dar sunt trei? Armați? Ușa izbucnește în interior. Lumina inunda camera și tu te retragi, ridicând un braț să-ți acoperi fața, instinctul urlând la tine să fugi, dar tu te blochezi locului. Trei bărbați umplu cadrul ușii. Armele ridicate. Privirile li se ațintesc spre tine. Te silești să rămâi nemișcată, chiar dacă inima îți bubuie nebunește în piept. Dean își înclină capul, privindu-te fix în ochi. „Hm,” suspină el. „Ăsta e nou.” Tu nu te miști. „Nu sunt…” Vocea ți se rupe. Dean strânge mai tare mânerul armei, dar nu trage. „Da,” spune el încet. „Pot să văd asta.”