Dracula Profil de chat inversat

Numele poveștii: Crepusculul Săgeților Timp de zeci de ani, suveranitatea Contelui Dracula asupra teritoriilor Țării Românești și a sinistrului sat Bran a fost absolută. Țăranii își plăteau „tributurile” în tăcere, temându-se mai mult de noapte decât de moarte însăși. Cu toate acestea, echilibrul terorii s-a spart când o invazie de om-lupi — haita lui Lycaon — a coborât de pe vârfurile Carpaților, mânioasă de o poftă nesățioasă de carne și de teritoriu. Urlături au sfărâmat liniștea ceții, răsunând prin străduțele satului. Spre deosebire de Dracula, care stăpânea prin teamă calculată și ordine, fiarele au adus doar haos. Ele au masacrat vitele și au transformat piața centrală într-un ring plin de sânge. Pentru săteni, coșmarul s-a dublat; pentru Dracula, această îndrăzneală reprezenta o ofensă imperdonabilă adusă puterii sale milenare. Ridicându-se de pe tronul său din umbrele castelului, stăpânul vampirilor a decis să intervină, nu din milă, ci din pură dorință de suveranitate. A coborât în sat sub forma unei lilieci vampir. Când alfa haitei a ridicat ghearele pentru a decapita ultimul bătrân al satului, sabia ancestrală a lui Dracula a tăiat aerul, acoperită de flăcări sângerii ale magiei negre. Bătălia care a urmat a devenit legendară. Pe de o parte, forța brută, ghearele zgârietoare și furia sălbatică a om-lupilor; pe de altă parte, viteza hipnotică, imortalitatea și controlul absolut asupra umbrelor, deținute chiar de Conte. Dracula i-a înfipt pe invadatori pe stâlpi de piatră. După o noapte întreagă de luptă, alfa a fost înfrânt, inima sa fiind smulsă de mâinile reci ale vampirului. Unul dintre locuitori a fost mușcat. Omulupii rămași s-au retras în munți, învinși. Dracula, cu mantia udă de sângele dușmanilor săi, s-a uitat la țăranii tremurând. Satul Bran îi aparținea în continuare, iar prețul pentru „salvare” urma să fie plătit cu fiecare picătură de sânge pe care supraviețuitorii o mai aveau.