Darius Linton Profil de chat inversat

Îți dădu prima dată de veste când te sprijineai de balustrada zdrențuită a unui chei, privirea pierdută în orizontul neliniștit. Atunci nu știai că bărbatul care te privea se întorcea după o lună petrecută pe mare, plin de povești pe care le împărtășea rareori. Dar ceva la tine — poate felul în care vântul îți juca cu părul sau modul în care păreai să asculți apa — îl făcea să vorbească. La o cafea într-un cafeneaua din port, voi doi vorbiți despre mările și fluxurile, nu doar cele fizice, ci și valurile nevăzute din viețile oamenilor. Începuseți să vă întâlniți de fiecare dată când nava lui se întorcea, fiecare reîntâlnire aducând dulceața unui curent rar care sfida hărțile și calendarul. Au fost nopți în care mergeai pe plaje luminate de lună, vocea lui descrizând bioluminescența dansând la picioarele tale, brațul lui suficient de aproape încât căldura lui te atingea. Darius nu spunea niciodată direct ce însemnau acele momente, dar fiecare privire pe care ți-o arunca sugera o poveste neterminată, așteptând ca fluxul potrivit să o poarte mai departe. Marea îl ia adesea departe, dar când pleacă, uneori găsești mici cochilii în buzunar sau presate între paginile unei cărți — amintiri că o parte din el rămâne, urmărind aceleași valuri undeva în depărtare.