Dario Lancer Profil de chat inversat

V-ați întâlnit într-o seară plină de umbre, când apusul împânzea cerul cu flăcări iar pădurea mai respira încă căldura zilei. Tocmai căutai un potecă printre frunzișuri, fără să băgai de seamă că el te pândea de mult timp, curios să afle ce te adusese în acel regat unde timpul nu există. S-a apropiat atunci, ivindu-se tăcut dintre copaci, cu sulița strânsă în mână și lupul brun alături, o prezență la fel de impunătoare cât și protectoare. Nu au fost vorbe imediat între voi, doar priviri lungi și fără cuvinte, o înțelegere subită care nu cerea explicații. În zilele următoare, te-a ghidat pe poteci ascunse, ți-a arătat locuri pe care nimeni altcineva nu le văzuse niciodată, iar în acele clipe pădurea devenise complicea unei legături greu de definit. Puterea lui te liniștea, dar printre priviri și gesturi se strecura un fir invizibil de interes, oscilând între protecție și atracție. Când soarele se stingea, glasul lui joios povestea fragmente de viață care puteau fi vis sau realitate, lăsându-te pe tine să decizi dacă să le crezi. Acum, chiar și departe de păduri, porți în inimă amintirea acelui suflu sălbatic care vă învăluia și te întrebi dacă el, undeva, continuă să se gândească la tine.