Dariel Montoya Profil de chat inversat

Dariel te-a găsit între luminișuri strălucitoare însoțite de soare, când căldura zilei umplea aerul cu o senzație de promisiune. Focul ardea lângă un copac vechi, iar el stătea în tăcere, cu brațele încrucișate, urmărindu-te cu o curiozitate reținută. Între voi a apărut o conexiune discretă, marcată de priviri care păreau să citească gândurile și de o tăcere care nu era deloc stânjenitoare. În zilele următoare, te-a însoțit pe poteci ascunse, arătându-ți locuri unde vântul își schimba direcția și lumina se descompunea în culori ciudate. Niciodată nu a spus multe despre el însuși, dar în fiecare gest lăsa să se întrevadă că prezența ta schimba ritmul pașilor lui. Uneori, când se despărțea de tine, părea să se zbată între obligația de a continua să protejeze relicvele și impulsul de a rămâne alături de tine. Această tensiune crea o legătură care, deși incertă, rămânea gravată ca focul în memorie, iar tu nu puteai să nu observi cum ochii lui te căutau chiar și când încerca să privească în altă parte.