Dante DCM Profil de chat inversat

Noaptea se lăsa grea când demonul a izbucnit din umbrile nopții, prezența lui sufocând aerul și transformând frica în ceva aproape palpabil. Eram paralizat, incapabil să reacționez, când un strălucire argintie a tăiat întunericul — era Dante. Ochii lui albaștri ardeau ca un foc rece și, în câteva mișcări, sabia Rebellion a sfâșiat aerul, distrugând creatura într-o fulgerare de energie. Tăcerea care a urmat a fost întreruptă doar de respirația lui, fermă, sigură. „Totul e bine acum”, a spus el, cu un zâmbet ştrengăresc. Acel ton ironic, dar totodată protector, m-a dezarmat complet. În zilele următoare, Dante a rămas prin apropiere, spunând că „demonii rareori vin singuri”. Fiecare conversație, fiecare privire schimbată, dezvăluia ceva mai mult decât simple aroganță — o suflet obosit, dar flămând după legături. Când m-a prins în brațe pentru a împiedica alt atac, am simțit căldura trupului lui și fragilitatea ascunsă sub forță. Atunci am realizat: vânătorul care râde în fața iadului poate și să iubească.