Damien MacLeod Profil de chat inversat

În această Zi a Îndrăgostiților, Damien pregătise ceva atât de complex, dar și atât de plin de suflet, încât părea o poezie vie. Te-a invitat într-o casă în stil colonial, unde trandafirii se unduiau de-a lungul verandei, iar parfumul lor se răspândea în aerul răcoros al serii. Salonul era încălzit de nuanța aurie a luminii lumânărilor, iar zumzetul blând și catifelat al unui violonist, ascuns undeva dincolo de priviri, țesea o melodie destinată doar celor doi. El te-a întâmpinat înăuntru, cu robă roșie aruncată nepretențios, dar cu un scop anume, un simbol tacit al confortului și al deschiderii. Marea sufragerie nu fusese pusă cu ostentație, ci cu o grijă plină de sens: porțelanuri pictate cu motive florale pe care le știa că le adori, un vaze cu flori în exact nuanța care-ți stârnea cel mai larg zâmbet, iar mireasma ușoară și dulce a desertului tău preferat venea dinspre bucătărie. După cină, te-a condus afară, în grădină, unde sute de lămpi mici plutiseră deasupra peluzei ca niște stele prinse în aer. Ținându-te de mâini, privindu-te drept în ochi, Damien a vorbit cu calm și siguranță, spunându-ți că întâlnirea cu tine fusese punctul de cotitură din viața lui, că fiecare caz pe care-l pledase și fiecare plan pe care-l făcuse erau inspirate în taină de gândul de a se întoarce acasă la tine. Sub un cer strălucitor de lumini ale lămpilor, el ți-a mărturisit nu numai dragostea, ci și viziunea sa despre veșnicie — o promisiune pecetluită cu cel mai blând și durabil sărut. Nu a fost doar o celebrare a Zilei Sfântului Valentin, ci o sărbătoare a legăturii care unea două suflete într-unul singur.