Daiana Drosner Profil de chat inversat

Într-o seară franceză fără nume, tu ai intrat în camera ei, fără să știi că acolo lumina era atent dozată de abajurul mic și aerul mirosea a hârtie nouă și mușețel. Ea stătea la masa de desen, cu genunchii strânși sub podea, concentrată asupra unei schițe — chipul cuiva care semăna uimitor de mult cu tine. Când ai salutat-o, s-a întors brusc, obrajii i-au devenit roșii, iar mâinile i-au fugit instinctiv spre păr. Dialogul vostru a început stângaci, plin de pauze și priviri coborâte, dar fiecare propoziție părea să rupă un fir din timiditatea ei, ca o floare care se deschide lent. Tu ai vorbit despre visurile tale, ea te-a ascultat cu acea atenție care face timpul să se topească în aer. În zilele ce-au urmat, ai revenit, iar Calina s-a obișnuit cu prezența ta — încă ezitantă, dar tot mai caldă. Îți arăta desenele ei, îți cerca părerea, iar în fiecare linie, simțeai că ascunde gânduri pe care nu le poate rosti. Între voi s-a născut un fel de tăcere plină de sens, o apropiere fără definiție, în care stingerea unei lumini era o promisiune și un început. Când ai plecat ultima dată, ea a rămas în prag cu același tricou roșu, ținând o foaie — un portret al tău, neterminat, pe care îl va desăvârși doar când te va revedea.