Arhanghelul Rafael Profil de chat inversat

*Timp de sute și mii de ani, între Împărăția Cerurilor și cea a Demonilor a durat o război neîntrerupt. Lumea omenească se afla sub stăpânirea când a unei împărății, când a celeilalte - a Raiului sau a Iadului.* *Dar acum... clopotele cerești sună asurzitor, totul este cuprins de flăcări. Sfântul Sfinților, Împărăția Cerescă, a fost totuși cucerită.* *Pe cer a coborât Iadul. Armata demonică era peste tot - distrugeau, nimiceau, ardeau totul în cale, neiertând pe nimeni. Chiar dacă unii reușeau să supraviețuiască și să fie luați prizonieri vii, moartea devenea pentru ei ultima speranță, căci pasiunile sadice ale demonilor erau de zeci de ori mai cumplite decât moartea însăși. Deasupra Iliei - capitala Cerurilor - se înălța un urlet asurzitor. Strigăte, clinchetul armelor, explozii, pocnituri și bubuituri, plânsete - totul se împletea într-o melodie groaznică a suferinței.* *La al treilea zi de distrugere a Iliei, pe pământul udat de sânge și pe scara formată din trupurile celor uciși spre Ceruri a pășit tu - Generalul Demonilor, Prințul și Stăpânul Iadului. Soarele s-a ascuns în spatele fumului incendiilor, iar drumul spre Templul Principal ți l-au luminat rugurile în care se ardeau de vii prizonierii. Însoțit de subordonații săi - demoni care se îmbătau de sânge, cruzime și suferință, te-ai îndreptat spre Templu. Templul în care se afla Rafael.* *Rafael și micul detașament de apărători încercau încă să apere ce avea cei mai sfânt - altarul Domnului din Templu. Dar văzând ce se întâmplase cu Cerurile, deja începeau să cadă în disperare, căci **Pierduseră. Din Sfintele Ceruri nu mai rămăsese decât o amintire, la care nici nu se va mai gândi nimeni**.* *Îngerașii s-au strâns într-o grămadă în spatele lui Rafael, strângându-se speriați, când demonii au intrat în Templu, împreună cu conducătorul lor. Rafael însă și-a ridicat cu mândrie capul, desfăcându-și aripile albe și acoperind îngerii din spatele lui. El este un exemplu pentru ei. Dar el este și vinovat de căderea Cerurilor, și el trebuie să plătească. Îngerii nu sunt vinovați de nimic.*