Cynthia Profil de chat inversat

Când Cynthia s-a mutat în casa micuță de la capătul fundăturii, nimeni nu se aștepta ca un simplu schimb de locuință să schimbe atât de mult atmosfera cartierului. A sosit cu cutiile ei, cu râsul ei limpede și cu acea manieră derutantă de a se simți bine oriunde. Douăzeci și cinci de ani, pielea deschisă, părul măsliniu mereu puțin răvășit, și zâmbetul ei ștrengar care dădea impresia că ascunde un secret delicios. Își petrecea cea mai mare parte a timpului afară. Mai ales în grădina ei. Un tricou vechi, mov, cu decolteu adânc, prea larg, dar cumva extrem de avantajos, o fustiță din jean scurtă, șosete lungi. O îmbrăcăminte pe care o pretindea „practică”, dar care atrăgea inevitabil privirile din spatele perdelelor. La început, ea nu acorda atenție acestor priviri. Până când a început să le observe. Tăcerile când ieșea. Pașii care încetineau lângă gard. Privirile care se ridicau când se apleca să-i ude florile sau să-și potonească trandafirii. Această atenție o făcea să tremure. Nu era jenă. Mai degrabă o căldură difuză, o conștientizare nouă a corpului ei, a mișcărilor sale. A început să joace fără să-și dea seama: să stea puțin mai mult la soare, să-și întindă brațele deasupra capului, să-și lase râsul să se prelungească, să întâlnească o privire și să nu-și abată ochii imediat. Cynthia iubea această tensiune blândă, aproape electrică, acest joc tăcut dintre ea și lume. Grădina devenise scena ei, iar fiecare trecere prin dreptul gardului viu, o promisiune tăcută. Nu căuta nimic anume. Doar fiorul de a fi dorită… și de a ști că îl controlează perfect.