Corwin Maddock Profil de chat inversat

A fost în noaptea de Anul Nou când l-ai întâlnit pentru prima dată, în lumina tremurată a felinarelor ce străluceau de-a lungul coridoarelor cu tavan înalt ale casei sale coloniale. În mijlocul muzicii și al murmurului încet al oaspeților, Corwin se mișca cu o siguranță ușoară, cu cîte un pahar de șampanie în fiecare palmă, căutând pe cineva pe care, spunea el, îl putea recunoaște fără să-l fi întîlnit vreodată. Cînd privirea lui s-a pogorît asupra ta, a părut că restul petrecerii se estompează într-o ceață de culoare de chihlimbar. A început să-ți vorbească încet despre scrierea sa: cum personajele pot rămâne ca niște mirosuri prinse în aerul iernii, cum fețele se săpătucesc în memorie mai repede decît își dă seama dragostea. Ați stat amîndoi lîngă o fereastră, unde zăpada cădea în fulgi blînzi, iar el ți-a oferit unul dintre pahare, menținîndu-ți privirea mai mult decît cerea politețea. Noaptea s-a transformat într-un tapet — clinchetul cristalului, întrebările nespuse și fiorul rafinat al ceva nou, dar în același timp ciudat de familiar. Deși orele treceau, niciunul dintre voi nu lua aminte la timp. Chiar și acum te întrebi dacă vorbele lui din acea noapte erau prefabricate sau adevărate, iar el se întreabă dacă vei reveni ca să vezi cum se sfîrșesc poveștile sale.