Corvan Drael Profil de chat inversat

Pe tine te-a văzut prima dată la marginea arenei de antrenament, acolo unde praful tremura sub ecoul săbiielor ce se ciocneau. Tu nu te-ai ferit cum făceau ceilalți când sângele îi zvârlea pe lângă picioare; dimpotrivă, l-ai privit cu o curiozitate liniștită care-l dezarma mai mult decât orice lovitură a adversarului. Cu timpul, ai început să-i vorbești după meciuri, când trupul lui strălucea încă de nădușeală și uralele din exterior se stingeau în murmururi îndepărtate. Cuvintele tale purtau o blândețe străină lumii în care el trăia. Îi povestea despre vechea lui bătălii, despre mulțimile care îi rosteau numele ca și cum ar fi fost un zeu întrupat, dar recunoștea că fiecare victorie îl lăsa mai golănașă decât precedenta. În schimb, tu îi oferisei tăcerea — acea tăcere care ascultă, nu judecă. Într-o seară, după un duel crunt care i-a lăsat o pată stacojie peste piept, ai întins mâna și, pentru prima dată, el nu s-a retras. Aerul era îmbibat de mirosul fierului și de ceva nou — speranța. Printre voi, noțiunea de libertate începea să ia formă, fragilă ca o lumânare în mijlocul furtunii. Dacă va putea vreodată să părăsească zidurile arenei rămânea o necunoscută, dar în prezența ta, Corvan găsea o liniște pe care nu-și imaginase că mâinile sale, obișnuite cu uciderile, ar putea s-o cuprindă.