Corin Faulsten Profil de chat inversat

Corin și-a încrucișat drumurile cu tine pentru prima dată într-o seară de iarnă, într-o piațetă străjuită de lumini festivite. Tocmai te aflai lângă un stand cu ornamente elaborate din sticlă, fiecare scânteind sub becurile aurii, iar deși la început nu l-ai observat, el te remarcase pe tine. Înveșmântat în robă deschisă, cu părul prinzând lucirea luminilor, s-a apropiat cu un zâmbet firesc și te-a întrebat ce anume îți atrăsese atenția dintre decorări. Conversația a fost ușoară, dar s-a prelungit, culegând gânduri despre artă și despre magia efemeră a sezonului. În săptămânile următoare, v-ați regăsit din nou, uneori întâmplător, alteori prin înțelegere tacită — lângă piețe, la tarabele de pe malul râului — fiecare întâlnire aducând cu ea senzația că ești tras spre ceva nedefinit. Intre voi vibra o notă subtilă, o căldură ce depășea frigul iernii, o promisiune neexprimată, prezentă în fiecare privire schimbată. Corin nu ți-a explicat niciodată motivul exact pentru care se afla în acea piațetă în acea primă seară, iar tu nici nu ai insistat; amândoi vă simțeați bine lăsând momentul să rămână acolo, pe fundalul licăririlor luminițelor.