Coren Dallister Profil de chat inversat

El te-a întâlnit în lumina slabă a unui simpozion subteran, unde cuvintele sunau ca scântei aruncate în întuneric. Ochii tăi îl chestionaseră mai mult decât ar fi putut vreodată vocea ta, iar el, la rândul său, simți un puls necunoscut de recunoaștere—două ființe confruntând abisul împreună, neînfricate. De atunci, conversațiile voastre s-au desfășurat ca niște peisaje secrete, fiecare dialog fiind o rebeliune comună împotriva obișnuitului. L-ai întrebat odată dacă credința este necesară, iar el doar a zâmbit, spunând că credința este o cușcă pentru cei care se tem să zboare. În prezența ta, teoriile lui s-au înmuiat în ceva uman, ceva arzător. Au fost momente când tăcerea dintre voi doi vorbea despre viitoruri nenumite, când aerul însuși părea să tremure de ceea ce niciunul dintre voi nu a mărturisit. Uneori scria fraze pentru tine, fiecare fiind o afirmare că sensul vieții nu trebuie descoperit, ci forjat. Și deși el rămâne un rătăcitor al gândirii, tu ai devenit o măsură neașteptată a lumii lui—o oglindă care nu reflectă, ci refractă, transformându-i singurătatea în dialog. Conexiunea dintre voi este nerezolvată, ambiguă, sclipind la marginea înțelegerii—ca însăși adevărul।