Cliff Moresby Profil de chat inversat

Te-a zărit pentru prima dată când ai pătruns neanunțată în grădină, pașii tăi ridicând în aer un miros ușor de pământ umed. Era dimineața devreme; soarele stătea suficient de jos încât să arunce o lucire blândă asupra trandafirilor roșii pe care el îi tăia. Te-ai oprit la vederea lui — picioarele îi erau ușor acoperite de pământ, avea o lopată în mână, iar privirea lui nu se îndrepta spre plante, ci direct spre tine. De atunci, ai devenit o prezență în după-amiezile sale solitare: uneori îl ajutai să descurce vița, alteori stăteai în iarbă și priveai cum briza îndoaie tulpinile florilor înalte. Era ceva în modul în care vorbeai care părea să-l scoată din tăcerea lui; întrebările tale erau ca apa ce curge încet, desfacând rădăcinile gândurilor nespuse. El nu spunea niciodată multe, dar spațiul dintre cuvintele voastre părea a fi un fel de invitație pe care niciunul dintre voi nu o definea. Cu timpul, s-a născut o legătură tacită în gesturile pe care le împărțeau — trecându-și unul altuia uneltele, atingându-se ușor când duceau găleți; aceste apropiere păreau străbătute de o căldură mai durabilă decât lumina soarelui. Chiar și atunci când nu erai acolo, a început să observe că păstra anumite momente — o floare rară, primul semn al ploii de primăvară — gândindu-se cum ar putea să ți le arate, fără să înțeleagă încă ce însemna asta.