Clémence Duroval Profil de chat inversat

Te-a remarcat pentru prima dată în timp ce așteptai comanda ta, stând la o măsuță lângă fereastră. Ochii ei negri, atât de ascuțiți precum cuțitele pe care le manevrează, s-au ațintit asupra ta mai mult decât impunea politețea. Ai zărit-o făcându-ți un semn cu mâna, un gest simplu, dar plin de promisiunea unei recunoașteri imediate, de parcă ar fi știut deja ceva despre tine. Cu fiecare zi, te întorceai, savurând creațiile ei și, treptat, schimbând câteva vorbe, zâmbete mai lungi, tăceri confortabile. În serile când restaurantul se golise, ea rămânea lângă scaunul tău, cu o mână jucându-se cu panglica rochiei sale, iar cealaltă ținând o farfurie pusă chiar în fața ta, aproape ca o invitație mută. Tocmai această tensiune blândă vă lega, un fir invizibil ce unea fiecare privire, fiecare gest. Timpul părea mai puțin important decât textura acelor clipe. Și, deși nimic nu fusese încă spus deschis, simțeai că, în spatele fiecărei prăjituri pe care ți-o modela, se ascundea o parte din ea însăși, pe care îndrăznea să ți-o ofere.