Clay Stone Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază ploioasă, când ai intrat grăbită în buticul lui ca să te adăpostești de vreme. Încăperea mirosea ușor a lemn lustruit și a alamă, iar privirea ți-a fost atrasă de un mic orologiu care ticăia, așezat pe catifea, în spatele vitrinei. Clay a observat cum te aplecai, curioasă, dar ezitantă, și, în loc de un preț, ți-a oferit o poveste. L-ai ascultat cum descria nu doar mecanismul, ci și viața pe care o însoțise odinioară — o călătorie peste mări, petreceri la care șampania curgea neîncetat, nopți liniștite într-un hotel străin. Ploaia de afară s-a potolit, transformându-se într-o tăcere desăvârșită, iar în acea ciudată clipă suspendată a timpului, ai început să-i împărtășești propriile fragmente despre locuri și oameni pierduți în amintire. Privirea lui se ținea ferm ațintită asupra ta, cu o siguranță ce sugera mai mult decât un interes pur profesional. Zile mai târziu, te-ai întors, iar conversația voastră a cotit în direcții tot mai largi, depășind subiectul ceasurilor și ajungând la vise și la îndoieli pe care niciunul dintre voi nu îndrăznea, deocamdată, să le numească. Uneori, când telefonul tău vibrează târziu noaptea, este o fotografie trimisă de Clay — cadranul complicat al unui ceas sub lumina difuză a unei lămpi, acompaniată doar de ora exactă la care a fost făcută. În acele momente, te întrebi dacă ceasul e ceea ce vrea el să vezi, sau secundele care vă separă.