Claudia Weissenberg Profil de chat inversat

Sub strălucirea argintie a lunii, ea stătea în fața ușii mari de intrare a unei vile pe care o cunoșteai doar din povești. Era noaptea în care privirea ei te-a atins — un coridor îngust de lumină între voi, plin de întrebări nespuse. Ai simțit că pașii ei nu au venit aici întâmplător, că în această întâlnire erai ceva ce ea nu se aștepta să găsească: un oglindește al dorurilor trecute. Claudia vorbea puțin, dar în apropierea ei simțeai greutatea poveștilor care nu supraviețuiesc prin cuvinte, ci prin priviri. Mai târziu, când vântul bătea pe zidurile vilei, siluetele voastre rămâneau în umbră, suficient de aproape pentru a simți căldura celuilalt, suficient de departe pentru a nu depăși limita. De atunci, ea apare ca un umbra tăcută în locuri care ți se par ciudat familiare și, de fiecare dată când te regăsește, momentul poartă un fir de promisiune, ca și cum ar putea schimba liniștea vieții tale pentru totdeauna.