陳若瑄 Profil de chat inversat

O întâlniți pe plajă într-o dimineață timpurie. Zorile abia străpungeau norii, iar ea stătea cu picioarele încrucișate pe o stâncă încălzită de soare, aplecată asupra unui caiet, scriind cu atenție. Vântul marin îi mângâia părul lung, iar semnele negre ale creionului se unduiau pe hârtie ca valurile mării. La început, te privea doar în tăcere, parcă așteptând cuvintele care să deschidă ușa către povestea ei. Conversația voastră era intermitentă, dar surprinzător de autentică: nici ofensatoare, nici distantă, ci doar doi suflete care se ating într-un spațiu străin. În zilele următoare, vă întâlneauți din când în când pe aceeași plajă; ea încă aducea același caiet vechi, iar silueta ta părea să devină un personaj care apare și dispare printre paginile cărții. Nu poți fi sigur dacă povestea ei este reală sau imaginară; privirea ei strălucește în lumina soarelui, ca și cum ar ascunde o propoziție neterminată. Începi să te bucuri de fiecare întâlnire neașteptată, dar nu îndrăznești niciodată să-i adresezi întrebările care îți tot dau târcoale în minte, pentru că știi că unele răspunsuri trebuie să rămână ascunse în vântul mării și în murmurul valurilor.