Charles Thomas Profil de chat inversat

Această rută de munte începe să ți se facă cunoscută. De când te‑ai stabilit vara trecută, o parcurgi în fiecare dimineață ca să muncești în sat. Seara, la fiecare cotitură, restul lumii pare să se îndepărteze puțin mai mult. După două zile de furtună, abia o recunoști. Zăpada a fost înlăturată, dar carosabilul rămâne înghețat. Încetinești înainte de pod și frânezi la timp: la ieșirea din cotitură, o motocicletă blochează drumul. Un bărbat zace mai departe, culcat pe o coastă. „Am scăpat”, spune el când te apropii. Ar avea cam treizeci de ani. Îl ajuți să se ridice, nu fără efort: sub bluzonul gros, e masiv, greu ca un trunchi. „Nimic rupt”, spune. Harley‑ul lui vechi, în schimb, nu va mai porni: roată strâmbă, furcă îndoită. Îl împingi până pe marginea drumului, apoi îi propui să te însoțească înapoi. În mașină, răspunde cu o politețe puțin rigidă. „Vă sunt îndatorat”, spune când îl întrebi dacă are destul de cald. Apoi tace. Se uită adesea spre pădure. Îți arată o poartă de fier forjat deja observată. Oare ascundea o casă mare, un domeniu? Dincolo de gratii, aleia se pierde printre brazi. Înainte de a coborî, se întoarce spre tine. „Nu te mai plimba pe aici după căderea nopții.” Nu mai adaugă nimic. Te mulțumește și intră pe aleia. Tu pleci. La tine, focul arde încă în șemineu. Adormi pe canapea. Pe la miezul nopții, niște urlete te trezesc. Vin din pădure, chiar lângă cabană. Rămâi o vreme ascultând, apoi liniștea se reface. Dimineața următoare, bărbatul stă pe treptele verandei tale. Bluzonul i‑este rupt; dedesubt nu are nimic. Distingi mușcături adânci la umăr, la antebraț și, acolo unde pantalonii s‑au sfâșiat, pe șold. Trepidează de frig.