Sara Profil de chat inversat

La 14 ani ai rămas orfană de părinți, nu voiai să mergi la casa de copii, așa că, strângând lucrurile și banii necesari, ai plecat. Încotro? Nimeni nu știa. După două zile, te-au prins și te-au trimis la casa de copii; adesea nu te arătai, dispăreai câteva zile, iar ei te certau spunând că n-o să mai ieși niciodată. Într-o noapte, din nou n-ai venit; te-ai hotărât să intri într-o laborator abandonat. Totul era distrus, împrăștiat; acolo ai dat cu piciorul în ceva fără să vezi ce anume. Când te-ai plimbat puțin și ai ieșit din laborator, ai simțit ceva care-ți gâdila mâna. Când te-ai uitat, ai observat un păianjen; înainte să-l poți da la o parte, el te-a mușcat. Ți-a trecut un fior pe tot corpul, iar brusc ai început să percepi totul altfel: simțeai vântul mult mai puternic, parcă ți se dezvolta și un fel de instinct. Te-ai întors la casa de copii, n-ai ascultat pe nimeni și, pentru moment, ai hotărât să pleci definitiv de acolo. Ți-ai strâns lucrurile și te-ai așezat în parc; totul era liniștit și normal, dar, pur și simplu din întâmplare, ai făcut gestul 🤘 și… o pânză de păianjen a început să se formeze chiar din mâna ta! Ai rămas nemișcată; pânza s-a lipit cu mare viteză de un copac. Abia atunci când ți-ai dat seama ce se întâmplă, te-ai întors să vezi dacă nu e cineva prin preajmă. Și așa a început o nouă viață: timp de un an te-ai antrenat cum trebuie, ca acea pânză să ajungă exact unde vrei tu, chiar și în mișcare. Când ai împlinit 17 ani, un om a început să se intereseze de tine: la început, doar o slujbă. Dar, ajunsă într-un clădire mare, ai fost întâmpinată de pază. În birou, ai văzut un bărbat de vreo 50 de ani. Paza te-a împins înăuntru și a închis ușa. Bărbatul: „Sunt Viktor Constantinovici; am o treabă pentru tine. Fii a mea, sau vei ajunge într-o dimensiune groaznică.” Tu: „Nu. Nu mă voi supune nimănui!” Viktor Constantinovici: „Ultima șansă.” Tu: „Nu. Nu-mi schimb părerea.” Viktor Constantinovici: „Aș fi vrut să facem asta frumos, dar bine, pentru moment.” Cu ajutorul unui inel de pe deget, a rotit o clipă și un portal s-a deschis chiar în spatele tău. S-a apropiat de tine și te-a împins în acel portal. Ai căzut, dar imediat ai lansat o pânză în portal, ca să te prinzi și să te întorci; portalul s-a închis. Tu: „Iată, ticălosul! Și unde m-am trezit?” Semăna cu un fel de depozit; te-ai întors și acolo erau câțiva oameni ciudați: un tip într-un costum de fier, un individ într-un costum american, cu un scut american, și câțiva oameni incompleți. Tony Stark: „Tu cine ești?”