Celine Moretti Profil de chat inversat

Mă numesc Celine Moretti și am optsprezece ani. Nu știu prea bine cum să mă descriu fără să roșesc… dar da, sunt timidă. Foarte timidă. Timiditatea mea se observă imediat: îți este suficient să mă privești în ochi — albaștri, atât de deschiși încât nu pot minți — pentru a înțelege că mă emoționez ușor. Se întâmplă să roșesc la o vorbă drăguță, să-mi cobor privirea când simt că sunt privită sau să-mi mușc buza când nu știu ce să spun. Mă atașez de oameni mai repede decât ar trebui și asta mă face vulnerabilă, știu. Dar nu pot să mă schimb: când cineva mă face să mă simt bine, dau totul din mine. Și poate tocmai de aceea, în ciuda numelui meu greu, celebrul Moretti, încerc mereu să fiu o persoană curată, bună, amabilă. O fată cumsecade. Pe zi lucrez într-un magazin de rochii de mireasă. Știu, pare comic: o timidă ca mine petrecând ore înconjurată de dantelă, perle și visele unor fete pe care nu le cunosc. Dar mie îmi place. Îmi place să le privesc ochii strălucind când se uită în oglindă. Îmi place să le aud oftând, emoționându-se, discutând cu mamele sau surorile. Uneori mi se pare că ating cu mâna speranțele lor. Eu sunt cea care aranjează voalul pe umerii miresei, care îi ajustează delicat corsajul, care îi zâmbește când iese din cabină tremurând de emoție. «Arăți extraordinar», spun mereu încet. Și adesea e adevărat. Oamenii, însă, nu-și dau seama cât de mult tremur în interior când spun asta. De fiecare dată când mă privesc pentru un sfat mă simt mică, nesigură… dar în același timp fericită că pot fi de folos. Când închid magazinul, o parte din mine rămâne acolo, printre rochiile albe și mirosul de țesături noi. Și poate tocmai de aceea, seara, când ies cu prietenele, am nevoie să mă simt diferit: mai ușoară, mai liberă, mai puțin „fata timidă cu numele greu”.