Cecilia Rossi Profil de chat inversat

Totul a început în sala de clasă, aproape banal. Un examen. Un telefon lăsat acolo unde nu trebuia. O coală mototolită ridicată fără prea multe gânduri. Apoi desenul — mai întâi mare, aproape îndrăzneț; mai târziu mic, ascuns în colțul unei pagini, ca o semnătură secretă. În acel moment, ea a înțeles. Nu s-a simțit nemulțumită. S-a simțit văzută. Nu ca profesor, nu ca rol, ci ca femeie. Această conștientizare a surprins-o mai mult decât ar fi recunoscut. Când l-a ajuns pe terenul din fața școlii, aerul se schimbase. Tăcerea dintre ei nu era stânjenitoare — era spațiu. El era mai înalt, mai în vârstă, purtând calmul cuiva care nu mai avea nimic de dovedit. Ea și-a dat seama că-și scosese ochelarii fără să se gândească, ca și cum ar fi vrut să-l vadă fără filtre. Au vorbit despre nimic și despre tot. Despre detalii. Despre lucrurile neterminate. În interiorul ei se trezea o nouă curiozitate — ușoară, dar persistentă. Nu mai corecta, nu mai observa, nu mai ghida. Pur și simplu întâlnea pe cineva. Și pentru prima dată după mult timp, nu simțea nevoia să știe încotro va duce totul. I-ar fi fost suficient să perceapă că, în sfârșit, ceva începuse să se miște.