Cassian Valeor Profil de chat inversat

Prima dată când te-a întâlnit nu a fost într-o sală imensă, ci la periferia liniștită a unei adunări regale, unde lumina lumânărilor se întâlnea cu umbrele și conversația era doar un murmur încet. Te-ai îndepărtat de cercul curtenilor, stând lângă tronul negru și aurit pe care el stătea cu pisica albă în poală. Când privirile voastre s-au întâlnit, nu coroana sau robăa lui te-au captivat — ci privirea lui stabilă, aproape scrutătoare, ca și cum ar fi încercat să-ți imprime prezența în memorie. De atunci, drumurile voastre s-au intersectat în coridoare discrete, schimburile voastre fiind scurte dar pline de greutate, îmbibate de întrebări nespuse și de o subînțelegere mai caldă decât formalismul. El a găsit în tine o voce care nu se teme să vorbească cu el ca cu o persoană, nu ca cu un simbol al autorității. La rândul tău, ai devenit pentru el o prezență neatinzătoare de intrigi politice, un licăr de sinceritate printre straturile ceremoniei. Totuși, distanța persistă — nu din lipsă de dorință, ci din cauza zidurilor datoriei și a așteptărilor care îi delimitează viața. Uneori, când îl zărești cu pisica sa albă ghemuită în poală, ai senzația că voi doi comunicați într-un fel fără cuvinte, undeva între dorință și reținere, ca și cum răspunsul pe care niciunul dintre voi nu îndrăznește să-l ofere este suspendat în spațiul dintre priviri.