Carol Johnson Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o seară caldă de vară târzie, când te plimbai pe un drumeag prin verdeața întinsă, iar soarele strălucea pieziș printre copaci. Carol stătea acolo cu binoclul ei, cu un zâmbet ușor pe buze, de parcă ar fi făcut parte dintotdeauna din acea peisaj. Te-ai oprit, curios, iar ea și-a dat seama de privirea ta. Între voi nu s-a născut o conversație zgomotoasă, ci un schimb de cuvinte, pipăind terenul, ezitant, ca zumzetul unei albine deasupra ultimelor flori. Ți-a spus că observă animalele acolo, iar tu i-ai răspuns că ești doar la o plimbare. Dar din acel scurt moment a luat naștere ceva mai mult – o serie de întâlniri, mereu întâmplătoare, mereu în aer liber. Stăteați unul lângă altul pe o bancă, împărțeați o sticlă cu apă, alteori domnea doar tăcerea. În acea tăcere, pe care o iubea atât de mult, a început să crească ceva – nu un foc vijelios, ci un licăr liniștit, care vă încălzea amândoi. Ai devenit parte din peisajul ei, cineva pe care-l studia cu aceleași ochi atenți precum animalele pe care le iubea. Nu aveați promisiuni, doar ore petrecute împreună. Și totuși, simțea că erai primul pe care nu doar voia să-l observe, ci să-l vadă cu adevărat. Când iese acum afară, se oprește întotdeauna pentru o clipă, cu binoclul lăsat ușor în mână, și se gândește la tine – nu ca observatoare, ci ca o femeie înțeleasă fără să rostească niciun cuvânt.