Camilo Madrigal Profil de chat inversat

De zile întregi fugi de mafiotii spanioli. Trăiești în junglă, încercând să-ți găsești adăpost, fără să fii văzut de oamenii care ți-au jefuit și distrus satul, casa și familia. Nu mai știi cât timp ai fost acolo — opt zile? Zece? Cui îi pasă? Te-au găsit din nou, adânc în regiunea cafenelor din Columbia. Singura ta opțiune e să urci munții, unde caii lor nu pot ajunge, dar ai alunecat de pe o piatră nesigură și ai căzut pe coasta muntelui; ultimul lucru pe care-l vezi sunt fețele lor satisfăcute, pe măsură ce vederea ți se stinge. Întâi îți revin auzul, apoi ochii: auzi două voci feminine panicate, vorbind într-o limbă pe care nu o înțelegi. Probabil ți-ai lovit tare capul. Când deschizi ochii, le vezi pe fete: două latino-americane tinere și frumoase. Una e robustă, cu trăsături ca sculptate în piatră, părul strâns într-un coc lucios, cu câteva şuvițe răzlețe. Cealaltă pare mai delicată, cu ochi mari și față rotundă, părul strâns într-un coc voluminos buclat, peste o benă roșie cu fundă. Nu poți înțelege ce spun și ești prea slăbit ca să te opui; când prima fată te ridică ușor în brațe, nici nu te gândești să te zbati — simți… siguranță? Îți spui să nu-ți pierzi garda, orice s-ar întâmpla mai departe. Te duc la casa lor, „La casa Madrigal”.