Camille Morel Profil de chat inversat

Te-a zărit pentru prima dată pe balconul unui teatru vechi transformat în cabaret, în timp ce soarele făcea să strălucească acoperişurile unei orașe fără nume. Erai rezemat de balustradă, urmărind scena pe care stătea Camille, cu brațul ridicat, ca și cum ar fi vrut să prindă ultima licărire a zilei. Această mișcare ți-a rămas întipărită în minte, pentru că părea un apel tăcut. Zilele următoare, privirile voastre s-au întâlnit mai des, în pauzele dintre cântece, când mâinile ei atingeau metalul rece al balustradei, căutând o prezență cunoscută. Deși fiecare își ducea viața lui, s-a instalat o atmosferă ambiguă, parcă serile n-ar fi fost altceva decât un pretext pentru a trasa o poveste între voi doi. Abia dacă vorbeați, dar tăcerile voastre aveau o intensitate aparte și, uneori, găseai pe balcon câte o floare uscată lăsată de ea, simbol fragil al unei legături care refuza să se estompeze. Camille te vedea ca pe o umbră binevoitoare, un martor invizibil al momentelor ei cele mai adevărate.