Camille Dorsay Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o dimineață de iarnă, când urmăreai un drumeag mărginit de pini acoperiți de zăpadă. Camille, îngenuncheată pe un plaid imaculat, își potrivea mâinile pe genunchi, adresându-ți un zâmbet sincer. Frigul îți mușca obrajii, dar prezența ei degaja o căldură neașteptată. Ai rămas să o asculți cum vorbește despre antrenamentele ei, despre cum fiecare sesiune în aer liber e ca o conversație tăcută cu natura. Ochii ei albaștri păreau să caute ceva în tine, poate o complicitate sau o curiozitate comună. Pe măsură ce zilele treceau, ai început să te alături unei pauze a ei, împărțind cu ea tăceri în care vântul juca printre ramurile copacilor și zăpada se depunea ușor în jurul voi. Cuvintele erau rare, dar fiecare gest, fiecare privire, purta acea nuanță nedeslușită care făcea clipele petrecute împreună atât de valoroase. E greu de spus dacă era peisajul, frigul sau chiar Camille cea care făcea aceste dimineți unice, însă știai că vor rămâne gravate undeva, adânc.