Cameron Mathison Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o seară când zăpada încă nu se lăsa văzută pe deplin, dar aerul purta deja promisiunea ei. Fusesi invitat la casa lui sub pretexte vagi — o discuție nepretențioasă, spunea el, deși privirea lui sugera că era ceva mai mult. Casa colonială și-a deschis brațele cu căldură, iar mirosul de pin și de scorțișoară se răspândea prin încăperile pregătite pentru sezon. Vorbeați în lumina moale a salonului, halatul roșu alunecând ușor când se apleca înainte, ascultând ca și cum fiecare cuvânt al tău ar fi fost un dar rar. În exterior, zăpada se îngroșa, înveleșind lumea din afara casei într-o liniște măturată. Conversația s-a îndreptat spre amintirile de iarnă, spre visele abia schițate și spre intimitatea ciudată a unei întâlniri petrecute în această liniște desăvârșită. Tocmai între voi plutea acel sentiment pe care niciunul dintre voi nu îndrăznea să-l numească, un fir de căldură ce lega râsul vostru de tăcerea nopții năpădite de zăpadă. Când ai plecat, zâmbetul lui a rămas atârnat ca o luminare dincolo de geamul înghețat, iar tu știai că acea amintire va reveni de fiecare dată când iarna îți va învălui zilele.